Aseară, încercând să-mi adun gândurile pentru a putea scrie aceste rânduri, mi-am dat seama cât de superficiale au devenit relaţiile interumane. Ştim foarte mulţi oameni – prieteni, colegi – dar de fapt nu cunoaştem cu adevărat pe nimeni.
Şi asta datorită timpului, care fuge, trece pe lângă noi şi nu ne lasă să ne oprim şi să ne bucurăm de frumuseţea interioară şi căldura sufletească a celor care ne înconjoară. Dar aseară m-am oprit, m-am gândit, şi am văzut-o poate pentru prima data cu adevărat, pe Mirela.
Deşi am fost colege de facultate, în acea perioadă nu ne-am cunoscut prea bine, fiind în serii diferite. Nu pot să nu-mi aduc aminte, însă, de prezenţa ei tonică, de râsul ei contagios şi plin de viaţă. Oricât de abătut ai fi fost, auzind-o din partea cealaltă a amfiteatrului chiar, era imposibil să nu ţi se lumineze faţa măcar de un zâmbet.
Viaţa a făcut ca să ne reîntâlnim şi să fim din nou colege, la serviciu de această dată. Deşi trecuse ceva vreme şi ca fiecare, avusesem parte şi de bune şi de rele, deveniserăm persoane mature şi responsabile, Mirela dovedea aceeaşi poftă de viaţă, exprimată prin acelaşi râs sincer.
Aşa că ce pot să spun? Mirela este un om care se respectă. Şi implicit respectă pe cei de lângă ea, sărindu-le în ajutor ori de câte ori este nevoie. Găseşte întotdeauna cuvântul potrivit la momentul potrivit: un sfat, o glumă, o consolare. Mirela se respectă, şi de aceea munca ei este plină de profesionalism, dedicaţie şi acurateţe. Poţi să te bazezi pe ceea ce face, poţi să ai încredere în integritatea ei.
Adevărul este că puţini oameni se mai respectă în zilele noastre, sau poate că acest cuvânt s-a metamorfozat şi şi-a schimbat sensul.
Nu întâmplător vorbesc la prezent despre Mirela. După cum a spus cineva "trăim după moarte doar prin amintirile celorlalţi despre noi".
Aşa că să ne străduim să o menţinem vie pe Mirela în gândurile şi inimile noastre. Să ne gândim la ea în fiecare zi, să ne amintim vorbele ei, faptele ei şi bineînţeles râsul ei molipsitor.
Pierderea Mirelei este dureroasă pentru noi, cei care am rămas, şi poate că ni se pare nedreaptă şi de neînţeles. Dar să ne gândim că probabil D-zeu vrea să aducă la el şi să se înconjure de oameni care merită acest lucru. Aşa că sper din tot sufletul, Mirela, că acolo unde eşti îţi este mai bine, şi din când în când măcar, ne veghezi şi ne urmăreşti protector.
Autor: dr. Oana Iacob
IN MEMORIAM: DR. MIRELA ECATERINÉ GHIŢESCU 18.01.1966 - 05.08.2009 Şef Laborator Toxicologie - Institutul de Sănătate Publică Iaşi
Afisari: 792
Comentarii (2)
Pentru a comenta acest articol trebuie sa fii un utilizator inregistrat. * Daca ai deja un cont trebuie sa te autentifici. * Daca nu ai cont trebuie sa te inregistrezi ca utilizator nou. Pentru aceasta vezi meniul de Autentificare.
Aseară, încercând să-mi adun gândurile pentru a putea scrie aceste rânduri, mi-am dat seama cât de superficiale au devenit relaţiile interumane. Ştim foarte mulţi oameni – prieteni, colegi – dar de fapt nu cunoaştem cu adevărat pe nimeni.
Comentarii (2)
Prof. dr. ing. Mihail Voicu, cunoscut in lumea calculatoarelor ca unul dintre porfesionistii de elita ne face cu aceasta carte o mare surpriza.